joi, 16 aprilie 2009
miercuri, 15 aprilie 2009
Incalzirea globala-dublul sens al provocarii
Încălzirea globală poate fi catalogată lejer ca fiind obsesia principală a umanităţii în mileniul trei. Domeniul este vast, iar ramificaţiile sale sunt nebănuite. Organizaţiile ecologiste insistă pe implicaţiile în viziunea lor catastrofale pe care le are influenţa omului asupra mediului ambiental. Anual, sunt organizate zeci de conferinţe care anunţă iminentele apocalipse, datorate evident nouă. A devenit celebră exclamaţia “We didn’t listen!”, folosită de foarte mulţi dintre partizanii ideii de victimizare.
INCALZIREA GLOBALA, te priveste si pe tine!!! Priveste pe oricine, dar mai ales pe niste geografi si geologi patimiti, care decisi sa schimbe ceva…sau macar sa spuna ceva, incearca sa spuna lumii of-ul lor cu privirea la “marea” problema mondiala. Mda,…lumii n-au zis, dar au zis celor prezenti la ora 2o.oo, in B8, la sedinta obisnuita a LSGG-ului….si au fost cativa!!!
Dar oare chiar ne confruntam cu o problema asa grava sau aceste schimbari cliamtice sunt din inertie, naturale?
Asadar, tot auzind de aceasta tema- mult discutata si deja mult prea cunoscuta-, LSGG s-a gandit sa puna altfel problema…altfel,adica sa arate ambele fatade ale problemei…ambele fatade reprezentate prin doua documentare:”AN INCOVENIENT TRUTH”ce sustine vehement rolul negativ al omului in incalzirea globala, si “THE GREAT WARMING SWINDLE” ce contraataca aceasta teorie, vorbind de o anumita ciclicitate si aducand argumente ca omul si dezvoltarea societatii nu reprezinta un pericol pentru Planeta…
Odata vazut documentarele, s-au creat opinii si s-au intarit argumente…astfel s-au creat doua tabere, conduse intr-o oarecare masura de d-l asist.drd. Ionut Vasiliniuc si de d-l asist.drd. Adrian Ursu, gata sa-si prezinte parerile si sa-si forteze adversarul… Insa,moderatorul serii, d-l asist.drd. Lucian Sfaca
a subliniat faptul ca ambele documentare au deficienta de “logica” stintifica…astfel,ambele au tenta politica si ambele prezinta unele argumente care pot fi foarte usor puse sub semnul intrebarii, neavand o coerenta stiintifica…cum ar fi,de exemplu faptul ca ursii polari au rezistat dintotdeauna schimbarilor climatice, dar noi nu stim de fapt cum aratau in trecut si cum si cat de greu au reusit sa se adapteze;
apoi pozele ghetarilor care s-au redus consistent si carora nu li s-au prezentat momentul exact cand au fost realizate -adica vara/iarna, pentru ca cu totii stim ca ghetarii iarna cresc considerabil,iar vara scad in aceeasi idée…
De asemenea dioxidul de carbon (ce este considerat de ecologisti motorul acestei incalziri globale) este un gaz care intră în componenţa atmosferei. Cu toate că ecologiştii anunţă o creştere dramatică a acestui gaz în ultimii 100 de ani, datele arată că ea este infimă. Astfel, dioxidul de carbon a crescut de la 316 unităţi la milion la 376 unităţi la milion. Practic, creşterea totală este de 60 de unităţi la milion, insignifiant pentru a schimba acest ecosistem numit Terra.
În loc să abordăm problema din punct de vedere ştiinţific, ne bazăm pe simple supoziţii. Gânditorii moderni au o percepţie eronată asupra ideii de ştiinţă, folosind noţiuni categorice şi liste de referinţe interminabile în domenii care nu au nicio legătură cu rigurozitatea împinsă la extrem, ca de exemplu filosofia, sau literatura. Vorbim la nesfârşit despre un concept care nu are până la urmă nicio legătură cu viaţa reală, iar când vine vorba despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ghicim.
Luate toate aspectele in considerare, s-a ajuns la ideea caii de mijloc ca fiind cea mai realistica…totusi sa ne aruncam gunoiul la pubela, sa folosim masini si combustibili ecologice, sa nu ne poluam orasul si sa fim mai atenti cu noi si cu natura nu face decat sa ne aduca NOUA-OAMENILOR numai beneficii,care, desi poate nu sunt noi sursa distrugerii planetei, trebuie sa ne autoeducam si sa o percepem ca ceea ce este-suportul vietii!!!!
articol scris de Simina Burlacu si Lucian Rosu!
EGEA
Acum 22 de ani, pe 15 aprilie 1987 o mana de studenti din Varsovia, Utrech si Barcelona au vrut sa creeze o mica grupare de studenti geografi pentru o mai buna comunicare europeana intre ei.
Ce au realizat ei acum 22 de ani se regaseste azi sub denumirea de Egea sau Asociatia Europeana a Studentilor Geografi , care se extinde in peste 80 de universitati din toata Europa, avand mii de membri activi in toata Europa si devenind una din cele mai active asociatii studentesti din lume.
Acum 22 de ani lua nastere o mica asociatie de studenti ...astazi este una din cele mai recunoscute pe plan european!!!
LA MULTI ANI EGEA!!!!!!
PS:Un articol mai amplu despre ce inseamna Egea va aparea in viitorul apropiat!
luni, 13 aprilie 2009
Incalzirea Globala - dublul sens al provocarii
L.S.G.G. Iasi
te invita
Marti, 14 aprilie 2009 in amf. B8, incepand cu orele 20.00
ca sa participi la o dezbatere care te priveste !!!
vino sa afli adevarul despre Incalzirea Globala si efectele acesteia
fii responsabil !
de la tine pleaca informatia catre cei ce nu au acces la o astfel de educatie !
vineri, 10 aprilie 2009
povestea exchange-ului Iasi - Timisoara (cu intarziere)
Demult… tare demult ne doream sa ajungem acolo… uite, acolo, tocmai peste Tara Ardealului si apa Muresului, in tinutului Banatului… in orasul prin care NU trece - sigur - Timisul, ci trece doar Bega… o Bega canalizata… si cica “ferecata”, caci, “cine bea apa din Bega acolo ramane cu sufletul!!!… dar nestiind legenda si nestiind ce ii asteapta vreo 18 lsggo-egeisti de la Iasi s-au hotarat, intr-un final (ca de-ncercari n-am dus lipsa), sa pornesca in acel capat de tara…
Merinde multe, hehe… mult chef si multa buna-dispozitie, de toate, ca e nevoie, ca, pentru 15 ore de mers cu acea zguduitoare mecanica, ai nevoie de orice fel de resurse pentru a ajunge la capat de linie!
Asadar, ora 14.30, joi! toata lumea prezenta in gara! Fiecare cu de toate, fiecare cu ce poate… Lucian, seful nostru de trib, ne numara, ne aduna si reusim sa urcam cat mai inghesuiti in vagon… trece-o ora, trec doua, trece-un boltz, si…trec noua, si uite-asa se pare ca ajungem in Cluj, unde, dupa vreo 20 de minute de pauza, se intampla sa se mai auda un suspin! Dar se pare ca in gara am nimerit si niste egeisti clujeni, ce nehotarati catre-ncotro, si cum ii “cunoastem” ii luam cu noi pentru a ne fi “povara”drumului mai usoara si mai dulce!
Ora 6.oo, asa de matinala, coboram la cel din urma suierat al trenului, pentru a fi intampinati de un mare: BUN VENIT LA TIMISOARA!!! Surprinsi si noi, surprinsi si ei, ne salutam, ne pupam si pormim spre camine… camine,zici?? Nu!!!! O bodega in stil hotelier!...hmm sau poate European?!?..nedecisi, pentru ca nu ne-au lasat deloc GEOTIMUL sa ne bucuram de ea, ca imediat ne-au luat la plimbare prin Timisoara…ba la frumoasa si noua Universitate din Vest,
ba prin tot orasul: la catredala, in parc la statuie - cu o portie revitalizanta de ARASHTASHA-
Revenim la catedrala pentru un frumos muzeu, gasim punctul zero al orasului de pe Bega, gasit si primul felinar ce-a luminat pentru prima data in noaptea romaneasca…gasim vechea cetate prinsa in mrejele timpului, dar cu un
aer vestic,modern!
Seara,pentru delectare, stationam la prima fabrica de bere din Romania, transformata astazi intr-un local in stil banatean, cu muzica, mancare si mai ales bere specifica.. Dupa ce ne-ndestulam bine cu mancare si bere nefiltrata, si-apoi inchingem o hora banateana ca la mama ei acasa!!
Dupa asemenea desfatare, primim o plimbare nocturna pana in complexul studentesc,unde tastam cate o plescavitza – asa ca desert. Apoi, ne divizam in doua tabere pentru a o lua in directii diferite: cei mai somnorosi spre camin, iar cei curajosi pleaca in Dark si Bunker pentru o fiesta… fiesta, care de altfel se lasa cu un dans al pinguinului pe la ora 2 noaptea in Piata Unirii.
Sanatosi, voinici si mai ales odihniti ne trezim a doua zi la ora 6.oo - tot atat de matinala, pentru a avea toata ziua la dispozitie de-a vizita Ocna de Fier. Doua ore pe tren …aaa, personal, si-apoi 7 kilometri dus; dar noi, ca niste geografi virtuosi ce suntem gasim asta ca o relaxare. Mergem, si mergem si mergem… schimbam peisajul, schimbam aerul, schimbam oamenii - intram in mediul nostru: munte, padure, drum!!! Aici e de noi… in calea noastra dam de o mina parasita
Vazut si muzeul,trecem la urmatoarea etapa a calatoriei si anume gasirea unei mine in care am putea si intra…verificam imprejurarile, dar mai nimic!!! Asa ca ne imprastiem care incotro si se pare ca, unii dintre noi, bravi cautatori de…pesteri, au gasit mina!!!...apoi inca 7 kilometri intors si 2 ore de personal, ce ne-a prins de minune, caci incepea sa se auda sforait din vagonul nostru!!! Ajungem in jurul ore 7 de seara si, dupa ce gasim toti o modalitate de-a imbuca ceva, urmam calea caminului spre a viziona prezentari facute de cele trei entitati EGEA!!!
Toti intr-o camera, mai c-un ochi la prezentare, mai c-un ochi la .. si ajunge sa se lase cu multa voie buna, cu mima si cu multe, multe reclamatii de la portar!!! Dar, the show must go on, until the don!!!
intr-o sala special amenajata. Se mai intampla sa ne mai risipim, care dupa mancare..care prin mall…asa,pentru ultimele impresii!!
…dar asa cum spune legenda, Bega aceasta cica-I ferecata si cine bea apa din ea acolo ramane cu sufletul…
Luciane, ne-ai adus pe toti????
Articol scris de Simina Burlacu!!
P.S.: Alte poze gasiti si pe site-ul lui Adiidas! http://www.adiidas.tk/
Merinde multe, hehe… mult chef si multa buna-dispozitie, de toate, ca e nevoie, ca, pentru 15 ore de mers cu acea zguduitoare mecanica, ai nevoie de orice fel de resurse pentru a ajunge la capat de linie!
Asadar, ora 14.30, joi! toata lumea prezenta in gara! Fiecare cu de toate, fiecare cu ce poate… Lucian, seful nostru de trib, ne numara, ne aduna si reusim sa urcam cat mai inghesuiti in vagon… trece-o ora, trec doua, trece-un boltz, si…trec noua, si uite-asa se pare ca ajungem in Cluj, unde, dupa vreo 20 de minute de pauza, se intampla sa se mai auda un suspin! Dar se pare ca in gara am nimerit si niste egeisti clujeni, ce nehotarati catre-ncotro, si cum ii “cunoastem” ii luam cu noi pentru a ne fi “povara”drumului mai usoara si mai dulce!Ora 6.oo, asa de matinala, coboram la cel din urma suierat al trenului, pentru a fi intampinati de un mare: BUN VENIT LA TIMISOARA!!! Surprinsi si noi, surprinsi si ei, ne salutam, ne pupam si pormim spre camine… camine,zici?? Nu!!!! O bodega in stil hotelier!...hmm sau poate European?!?..nedecisi, pentru ca nu ne-au lasat deloc GEOTIMUL sa ne bucuram de ea, ca imediat ne-au luat la plimbare prin Timisoara…ba la frumoasa si noua Universitate din Vest,
ba prin tot orasul: la catredala, in parc la statuie - cu o portie revitalizanta de ARASHTASHA-
Revenim la catedrala pentru un frumos muzeu, gasim punctul zero al orasului de pe Bega, gasit si primul felinar ce-a luminat pentru prima data in noaptea romaneasca…gasim vechea cetate prinsa in mrejele timpului, dar cu un
aer vestic,modern!Seara,pentru delectare, stationam la prima fabrica de bere din Romania, transformata astazi intr-un local in stil banatean, cu muzica, mancare si mai ales bere specifica.. Dupa ce ne-ndestulam bine cu mancare si bere nefiltrata, si-apoi inchingem o hora banateana ca la mama ei acasa!!
Dupa asemenea desfatare, primim o plimbare nocturna pana in complexul studentesc,unde tastam cate o plescavitza – asa ca desert. Apoi, ne divizam in doua tabere pentru a o lua in directii diferite: cei mai somnorosi spre camin, iar cei curajosi pleaca in Dark si Bunker pentru o fiesta… fiesta, care de altfel se lasa cu un dans al pinguinului pe la ora 2 noaptea in Piata Unirii.
Sanatosi, voinici si mai ales odihniti ne trezim a doua zi la ora 6.oo - tot atat de matinala, pentru a avea toata ziua la dispozitie de-a vizita Ocna de Fier. Doua ore pe tren …aaa, personal, si-apoi 7 kilometri dus; dar noi, ca niste geografi virtuosi ce suntem gasim asta ca o relaxare. Mergem, si mergem si mergem… schimbam peisajul, schimbam aerul, schimbam oamenii - intram in mediul nostru: munte, padure, drum!!! Aici e de noi… in calea noastra dam de o mina parasita
Vazut si muzeul,trecem la urmatoarea etapa a calatoriei si anume gasirea unei mine in care am putea si intra…verificam imprejurarile, dar mai nimic!!! Asa ca ne imprastiem care incotro si se pare ca, unii dintre noi, bravi cautatori de…pesteri, au gasit mina!!!...apoi inca 7 kilometri intors si 2 ore de personal, ce ne-a prins de minune, caci incepea sa se auda sforait din vagonul nostru!!! Ajungem in jurul ore 7 de seara si, dupa ce gasim toti o modalitate de-a imbuca ceva, urmam calea caminului spre a viziona prezentari facute de cele trei entitati EGEA!!!
Toti intr-o camera, mai c-un ochi la prezentare, mai c-un ochi la .. si ajunge sa se lase cu multa voie buna, cu mima si cu multe, multe reclamatii de la portar!!! Dar, the show must go on, until the don!!!
intr-o sala special amenajata. Se mai intampla sa ne mai risipim, care dupa mancare..care prin mall…asa,pentru ultimele impresii!!
…dar asa cum spune legenda, Bega aceasta cica-I ferecata si cine bea apa din ea acolo ramane cu sufletul…
Luciane, ne-ai adus pe toti????
Articol scris de Simina Burlacu!!
P.S.: Alte poze gasiti si pe site-ul lui Adiidas! http://www.adiidas.tk/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)