miercuri, 4 martie 2009

Apuseni Week-end

Pentru ca week-endul trecut am participat la o splendida iesire in Apuseni alaturi de colegii din Bucuresti, Cluj, Timisoara si Moldova ar fi pacat sa nu avem o rememorare a celor intamplate acolo. Asa ca m-am decis sa va descriu aceasta excursie.

Inainte de a incepe as vrea sa mentionez ca acest eveniment, organizat de catre Egea Cluj-Napoca, a avut loc in Campeni, judetul Alba-Iulia, la cabana Cristinei Onet .

Joi 26 februarie 2009

Hotaram sa ne adunam cu mic cu mare in gara la ora 20.00, sa fim siguri ca prindem trenul.
Pe rand apar toti cei 19 muschetari, cu mic cu mare, cu rucsacii indesati cu merinde.
Evident ca mai toti au intarziat (inclusiv eu) dar am avut timp pentru ultimele cumparaturi.
Cum ne urcam in tren, ne asezam la locurile noastre, fiecare pe unde apuca , incepem sa vorbim sa ne cunoastem si uite asa trec cateva ore bune. Dar pana la Cluj mai sunt multe ore si in unul dintre compartimente incep jocuri de tot felul.

Vineri 27 februarie 2009

Jucam o corabie a nebunilor si Anca greu sa prinde de joc. Apoi incercam sa vedem ce intra intr-o valiza dar cam greu cu neuronii pe la ore asa tarzii. Asa ca ce decidem sa ii ucidem cu un alt joc de al nostru (BOLTZ). si incepem sa jucam BOLTZ vreo 2 ore ... Din pacate am ramas fara miza jocului... (castigatori au fost Mihaita si ANdreea).

Pe la 6 dimineata ajungem in gara in Cluj, si cum intram inauntrul ei dam de fetele din Bucuresti; ne cunosteam din Homorod sau facem cunostinta acolo. Mai pierdem noi putin timp pe acolo, isi face aparitia Amalia si Maria (responsabila cu intarziatii). In sfarsit, se aduna toata gasca, vine si autocarul si plecam spre tinutul Apusenilor.


Prima pauza in orasul Campeni.
o ora la dispozitie sa vedem si sa vizitam. Campeniul, centru polarizator al Apusenilor pare un oras parasit, un fel de sat mai mare, in care principalele ocupatii par a fi agricultura, putintica industrie si...frizeria. De mentionat ca in centru sta statuia lui Avram Iancu, ce si-a avut cartierul general aici in timpul revolutiei din 1848.

Se termina pauza si in cateva minute ajungem la locul unde vom petrece cateva zile. Ajunsi la cabane, suntem intampinati cu palinca de-a casei si cu placinte , care s-au terminat in cateva minute. Apoi incepem sa ne organizam care si cum sta (erau 3 cabane unde puteam alege sa dormim). Se fac mutari si permutari si nimeni pare sa nu isi gaseasca locul unde sa stea, dar intr-un final toti au un pat sau o podea unde sa se doarma. Asadar in prima cabana stau o parte de la cei din Cluj , la etaj americanii cu Marius (Iasi) si fetele din Moldova.
A doua cabana e umpluta pana la refuz de fetele din Bucuresti iar la etaj cei mai multi sunt din Cluj.
Cea mai de sus cabana si cea mai zgomotoasa : in sala de mese stam vreo 10 oameni, iar sus 3 camere in care stau inghesuiti Timisoara si mare parte din ieseni. Instalam si bannerul si facem pozele de rigoare.

Dupa o mica planificare teritoriala, imediat incepem sa ne conformam cu programul stabilit si incepem o bataie cu zapada generala in care nu sunt victime.
Ca tot ne acomodam cu zapada, mergem pe dealul inlaturat sa ne dam cu sacii la vale . Primele contacte cu zapada si cu damburile sunt cam dureroase, dar ne obisnuim si incepe sa ne placa si vrem sa nu mai plecam... Dar dupa cateva ore plecam. Ajunsi inapoi in curtea cabanei ne incingem la un fotbal pe cinste, in care reusim sa marcam goluri spectaculoase, deposedari pe cinste.. dar sa si rupem garduletul firav din spatele portilor . Ma laud ca am dat golul etapei, cu ajutorul lui Melek, plus ca echipa noastra aproape a castigat meciurile, dar se intuneca si trebuia sa mergem sa pregatim masa. Cat fetele pregateau cina, cativa baieti mai vanjosi au plecat la taiat de lemne pentru seara. Seara iesim toti afara pentru a pregati gratarul, iar apoi incepe discoteca in aer liber, Dj Zack intretindand atmosfera, pana la 3-4 dimineata (cine mai tine minte).


















Seara a continuat in camera cea mare cu un joc de Fazan, dar si cu un concurs impresionant de sforaituri, eu mai aveam putin si primeam perne in cap.




















Sambata (am pierdut sirul zilelor)
A doua zi a urmat o excursie la partia de Ski de la Arieseni, pentru multi dintre noi fiind prima oara cand puneam skiurile in clapari. Unii au ales sa se joace cu placa, altii au ales saniile.




A durat mai mult pana sa ajungem pe partie, toti vrand sa ne pozam cu celebritatile locale.





unii aveau talent la ski, altii au preferat sa stea mai mult pe jos.


A iesit o zi perfecta, in care toti am incercat diferite stiluri de a cadea, cel mai reusit fiind al Amaliei (Cluj) ce a aterizat cu capul in izvoarele Ariesului, probabil pentru hidratare.

Seara am ajuns epuizati acasa, dar sarmalele cat elefantii ne-au dat energie pentru a vedea doua filme despre Rosia Montana, un documentar ce prezinta situatia actuala si un alt film, despre traditiile si povestile din minele romane.

Duminica

A doua zi ne-am imbarcat catre ROSIA MONTANA, un loc unde imi doream de mult sa ajung.
Prima pauza am facut-o la intrarea pe Drumul Aurului, unde am facut si un mic energizer, pentru a ne trezi definitiv la realitate (arastasa).


Un popas scurt dar care ne-a aratat si primele semne ale exploatarii aurului din amonte.

Ajunsi in sat, suntem luati in primire de un domn al carui nume nu il stiu, dar cred ca este printre putinii sustinatori impotriva Rosiei Montane, chiar daca este fost miner. Povestirile lui ne-au delectat, si ne-au facut sa sorbim cuvintele spuse cu mult drag.

Ne arata si atractia pentru milioane de oameni, aurul pentru dansul reprezentand mai mult o istorie decat o bogatie.


Apoi intram in minele romane Alburnus Maior, unde putem vedea o mica parte din galeriile romane, cele mai multe din pacate fiind distruse de noile exploatari.


Suntem fermecati de povestile spuse, mai ales de Valva care inca bantuie printre aceste mine vechi de mii de ani.



Unii din sateni refuza sa isi paraseasca pamantul


Satul pare lipsit de viata, lipsit de orice activitate, doar cimitirul si casele parasite mai amintesc ca aici a trait cineva



Ne pornim in drum spre exploatarile miniere, trecem de piatra Corbului (declarat monument al naturii) si Piatra Despicata.


Ajungem la fosta exploatare la suprafata , momentan inchisa, care practic a distrus piatra cu piatra un munte intreg



poza de grup



Ne miscam repede inapoi pentru ca se intuneca si avem si alte activitati spre seara.
Seara ajungem acasa, mancam o mancare traditionala tare buna a carui nume nu il mai tin minte, bem un rachiu de 54 grade (conform specialistilor) si ne apucam de treaba.

Ce treaba? trezim tot Campeniul cu bubuituri de tun (se practica din mosi stramosi dar doar de Paste).




Dupa vreo 10 gloante in care ne-am asigurat ca am trezit 10 km raza, ne bagam la cabana pentru a incepe petrecerea.


Incepem cu un karaoke foarte bine primit, si apoi incepe aci/acum/bamboo cu acelasi inepuizabil DJ Zack la butoane. Petrecerea s-a lasat cu putine haine, si a durat pana pe la 5 dimineata, cand nici macar boxele nu mai puteau .( no pics)

Luni
Ne trezim care pe unde cum putem, incepem sa facem curatenie (si a durat oleaca), se face dupa-amiaza, ne luam ramas bun de la lume , dam un feedback scurt si la obiect si ne trezim deja in gara in Cluj, unde incepe o cantare la chitara, pe care nici macar politia nu o poate opri.







In gara ne luam ramas bun de la cei ramasi, unii cu ochii in lacrimi, altii cu ochii dupa.., dar cu promisiunea de a reveni aici pt a face ceva pentru Rosia Montana.

Noaptea in tren dormim care cum putem ca ..


Marti

Facultate :(

Un comentariu:

Andy Valean spunea...

Salutare dragi prieteni am vazut unele poze si am citit scurta povestire publicata de Luci,sper sa va distrat din plin la "Apuseni Week-end",voi ca si in Homorod la RFW,sunteti cei mai activi si plini de viata,va doresc s-o tineti tot asa.Sper sa ne mai intilnim la asa,in Romania sau in R.Moldova. L.S.G.G.-EGEA Iaşi va urez succese in continuare si numai bune.Cu stima si respect prietenul vostru Andy Valean,consilier EGEA MOLDOVA.